AM ANALIZAT CU PRECADERE MATERIALELE DE PE INTERNET REFERITOARE LA INDO-EUROPENISM. Am facut analiza pentru ca valoarea principala a conceptului de limba indo-europeana consta in aceea ca recunoaste ca trebuie sa existe o limba comuna limbilor europene. Pornind de la constatarea ca multe cuvinte ale limbilor europene se aseamana intre ele, inclusiv prin schimbarile de pronuntie, afimatia originii comune este confirmata. SUSTINATORII LIMBII INDO-EUROPENE FAC O MARE EROARE PE CARE SI UN OM CU O LOGICA ELEMENTARA O POATE SESIZA. DACA SANT ATATEA LIMBI INRUDITE DE CE SA NU CAUTI LIMBA MAMA INTRE ELE. O MOSTENITOARE DIRECTA A LIMBII MAMA AR TREBUI SA EXISTE PRINTRE CELE INRUDITE. DE CE SA CONSTRUIESTI ALGORITME CU CARE SA CREEZI O LIMBA ARTIFICIALA? Trebuie constatat ca si comunicarea non-verbala confirma originea comuna cu comunicarea verbala, care de fapt s-a format si pe baza non-verbala. Gestica si expresiile faciale sant in mare parte comune europenilor si oarecum diferite fata de asiatici. Mai multe gasiti in acest link: Limbajul trupului . Gestica complexa a fost completata prin cuvinte, ulterior prin propozitii, chiar si azi. Daca vrei sa stii trecutul cerceteaza atent prezentul!
Constatari:
-Ipotezele deplaseaza teritoriul de formare al limbii indo-europene dinspre est, stepa rusa, spre vest Campia Dunarii.
-Despre modul de formare a limbii indo-europene pe teritorii nu se aminteste nimic.
-Pentru limbi presupuse disparute traca si ilira nu se gaseste loc de pozitionare in clasificari.
-Raspandirea limbii indo-europene s-ar fi facut pe la anul 3000 BC inceputul epocii bronzului prin migratia lorzilor cailor, teoria stepei Yamnaia.
-Lipsa cuvintelor din limba romana care corespund cu celelalte limbi de origine indo-europeana in cele mai multe exemple date. Probabil datorita necunoasterii limbii romane, a vocabularului mult mai bogat in privinta vietii domestice.
In timp oamenii au propus numeroase teorii pe ipoteze de formare a limbilor. Se vede ca aparitia si evolutia limbilor naturale (acelea la care omul nu a impus reguli existand doar conventii de lagatura intre cuvant si notiune) este pusa exagerat pe seama unor principii neglijandu-se altele. Omul traieste singur sau in comunitate temporar dupa cum are nevoie. Evident ca singur nu poate creea o limba naturala dar poate creea un limbaj artificial. Singur poate creea un cuvant pentru o limba pe care o foloseste daca are nevoie pentru o notiune noua si pe care doreste s-o memoreze. Cuvantul intra in limba,conventional, daca si ceilalti folosesc noua notiune. Dovezile empirice acumulate de omenire conduc la niste postulate.
Postulate:
-Limba primordiala da mostenitoarelor cuvintele obisnuite din viata, mediu, pana la 2000-3000 de cuvinte!
-Limba comuna, primordiala a fost creeata prin incercarile de comunicare verbala ale oamenilor si este un proces care a inceput de la aparitia lui homo sapiens.
-Toate limbile mostenitoare sant mai sarace decat limba primordiala.
- Limba comuna primordiala este onomatopeica si din interjectii sursele cuvintelor fiind toate zgomotele naturale imitate de oameni prin organele de vorbire (in afara de cea indo-europeana binenteles) receptate cu cele auditive. La inceput fiecare cuvant a fost o onomatopee sau o interjectie, intelesul fiind un obiect indicat si cu mana.
-Principalul motiv al separarii limbilor din limba primordiala este pronuntia si ulterior scrisul. Separarea si diversificarea limbilor este un proces continuu si de durata prin extinderea vocabularului pentru activitati diferite si formarea de cuvinte, schimbari de sens cu redefinire, reglementari oficiale, importuri din alte limbi, migratie etc.
-Scrisul a aparut prin desene pentru obiecte nezgomotoase sau imposibil de imitat dar necesare in comunicare. Ulterior au existat evolutii din care s-au pastrat azi in scrierea alfabetica si cea logografica (chineza). Scrierea codificata (ex cuneiforma) nu s-a impus pentru ca era greu de memorat codificarea.
Cateva exemple de cuvinte naturale (care provin din natura):
-din onomatopee - zbrr - zgomotul facut de pasari sau insecte la decolare rapida a generat cuvinte ca zbor, zbatere, zbatalnic etc
-din interjectie - of- of - a genarat oftat, ofuri, a ofta etc
Prin compunerea a doua onomatopei datorata zgomotelor unui ceas mecanic tic si tac a aparut tictac, numai din tic a parut verbul a ticai. Aceste onomatopei sant reletiv recente de la aparitia ceasului mecanic. Cum acest ceas e pe cale de disparitie va dispare si cuvantul sau i se va atribui un sens similar. Onomatopei in diverse limbi sant exemplificate aici. Observati ca sant pentru obiecte relativ noi si nu au corespodent un cuvant din limba respectiva! Vechi: a inghiti vine de la "gogalt", a inhata de la "hat", a hapai si haplea(mancacios) de la hap pentru romana. A musca , muschi au aceeasi origine de cand omul primitiv ramas fara rezerve de hrana iarna putea musca din muschiul verde al copacului si frunze de mure care nu se usuca complet iarna. Cuvantul vijelie a aparut din vaj si ie zgomotele tornadelor de campie. Limbile care nu-s naturale, fara originea in natura inconjuratoare pot fi exemplificate cu traduceri: vijelie este spaniola=chubasco, engleza=squall, storm, tempest, franceza=bourrasque, italiana=burrasca, latina=procella, germana=Bö, portugheza=tempestade, punjabi=Jhakhaṛa, rusa=shkval si greaca=καταιγίδα. Un cuvant romanesc despre vreme este bura (cand ploua usor, bureaza) si des utilizat este "cum e timpul?". In afara de greaca si latina celelalte provin din "bura" sau "timp" evident cu sensuri diferite dar referitoare la vreme. Luati cateva exemple cu cu Google.Translate pentru futuna si veti vedea ca majoritatea merg pe timp cu exceptia rusei, germanei si englezei cu forma aproape comuna "storm". Ei poti zice ca in romana n-au corespondent! Avem si aici "sturlubatic"=neastamparat, deci o schimbare de sens dar nu departe de cel initial care este si la originea lui "furtuna" si "siroaie". Saraca limba indo-europeana! Ce comparatii sa mai fac? Limba romana este extraordinara in fomarea de cuvinte noi prin asocierea de sens cu notiunea reprezentata de cuvantul initial. Poate veti rade dar "fura" provina din furtuna stiind ca aceasta te poate fura cum este cazul palariei. Cuvantul traista are o origine greu de banuit dar foarte usor de explicat. "Trai" si "sta" explica ca in ea, traista, porti mancare sa traiesti. A tuna, tunet, tun etc, compus cu fur este tuna si atesta actiunile fura si tuna. Sturm si storm s-a pastrat in romana a sterpeli=a fura. Shtorm e in rusa, storm din engleza si sturm din germana pastreaza forma fura stehlen in germana si steal in engleza, chiar a sterpeli schnorren in germana, scrounge in engleza si vyiskivat' in rusa au asemanari.. Apropo Wallachia este dat de nemti prin exonim. Linkul arata recunoasterea germana a originii lor. Nu exista cuvant in limba europeana sa nu aiba unul asemanator in romana cu acelasi sens sau sens apropiat schimbat. Uneori nu ne vine sa credem originea unui cuvant. Cu-vant are "cu" si "vant". Semnificatia expresiei "a zburat ca vantul" ne ajuta aici. In latina cuvant=verbum dar si verb =verbum. Din romana avem vorba=cuvant=voroava transmisa in latina care n-a preluat si "cuvant" pentru ca suna urat creeatorilor ei. Cuvintele zboară, scrierile rămân, verba volant scripta manent. Acum se justifica postulatul ca limba fica este mai saraca decat limba mama. Desi initial cuvantul avea semnificatia vorbei azi e inversat: vorba pentru vorbit iar cuvantul pentru scris si toate expresiile derivate: om de cuvant, pe cuvantul meu etc. De aceea noi zicem "vorba zboara scrisul ramane. Creatorii latinei in cancelariile imperiale au schimbat enorm de mult limba getica zisa de ei latina populara. Cuvantare = are cuvant sau are cuvantul. Cuvantare=oratio in latina la noi oratia = urare in latina urare=vis cam ce visez pentru tine, in engleza wish, in rusa jelanie. Cuvantul rusesc a pastrat sensul nostru de plangere=urare la capul mortului, cel englez dorinta cu sensul ce iti doresc, in italiana urare este augurare cel mai apropiat si ca sens de al nostru o urare este si tanti auguri=la multi ani. Latina a pastrat pentru urare vis de la vise placute iar pentru vis=somnium si somn=somnum.
Metoda comparativa: Se compara cuvinte pentru aceeasi notiune din limbi diferite. Din comparatie pe baza unor reguli se construieste cuvantul in limba indo-europeana. Rezulta astfel printr-o gramatica adoptata dupa reguli ce tin cont de gramatica limbilor analizate limba indo-europeana. Filmul urmator este semnificativ pentru cuvinte! Cel incarcat aici este modificat de mine cu completari din limba romana(atentie si jos in pagina ca unele nu le-am trecut pe harta). Autorii nu cunosc limba romana si nici nu s-au obosit sa obtina traduceri din engleza in romana pentru cuvintele prezentate deci este trecuta pe harta limbilor ind-oeuropene cu harta goala. Sa spunem ca regulile de formare ar fi bune dar neluand in seama toate limbile mostenitoare e prima gresala. Nu am gasit explicate aceste reguli decat in parte si nici un dictionar al limbii indo-europene decat partial. Cel mai hazliu mi se pare ca se emit ipoteze privind pozitia geografica si in timp a vorbitorilor limbii indo-europeane ca limba primordiala ca sa aiba arheologii ce sa nu gaseasca. Mie unul ar trebui sa-mi convinga caci toate ipotezele converg catre spatiul carpato-danubiano=pontic. Fiecare limbist cu dosul lui!
Limba mama, primordiala: Nu s-a pus niciodata problema care dintre limbile inrudite (sau ma rog care stramos al unei limbi inrudite) ar putea fi mama celorlalte. Nu am o parere buna despre lingvisti din simplul motiv ca ei nu pun in centrul atentiei pe vorbitorii de jos pentru simplul motiv ca oricat ar incerca ei sa fixeze o limba prin reguli acestia hotarasc in timp si de la ei apar modificarile. Daca studiezi o limba fara sa tii cont de istoria vorbitorilor nu vei explica niciodata originea unui cuvant. Definitia etimologiei spune evolutia in timp a foneticii si semanticii iar evolutia inseamna istorie. Iata de ce metoda comparativa are limitele ei si practic nu tine cont aceasta definitie. Crize multiple au loc in evolutia indo-europenismului. Cuvantul apare odata cu semnificatia lui si necesitatea comunicarii acesteea si dispare odata cu ele.
Perioada de formare a limbii getice: Daca admitem ca limbajul complex s-a realizat in timpul unor activitati economice si sociale intense legat de descoperirile arheologice, confirmate si cu metoda ADN, Aceasta perioada a inceput inca din perioada migratiei in Levant si in jurul Marii Negre pana la potop cuprinzand culturile multiple de pe teritoriul Romaniei si Ucrainei, sudul Rusiei. Pentru Romania avem Vinca-Turdas, Boian culture, etc, pentru Ucraina Sredny Stog si Cucuteni–Trypillia , pentru Rusia Samarra. In astfel de culturi a atins apogeul stabilindu-se limbajul getic fara scriere. Acest limbaj a fost exportat cu migratia de la potop in Europa, Asia Mica, Iran.
Inceputurile scrierii: La inceput doar pentru comunicare ca SMS-urile azi sau inimioare pe Chat-uri. Ulterior, normal si pentru conservarea informatiilor. Desenul obiectului a fost prima comunicare. Daca obiectul are un cuvant din mai multe sunete aparute cum am discutat din onomatapee alaturate el este echivalent cu desenul si indicat astfel. O onomatopee sau o interjectie are cateva sunete. Neputinta identificarii acestor sunete face sa continue scrierea, ca miloc principal de comunicare, prin desene simplificate pana la logografele de azi care ca sa poata fi rostite inglobeaza si informatia de pronuntie constituind cuvantul cu sensul pe care-l cunoastem azi. Evolutie aici! Identificarea sunetelor din pronuntia cuvantului rostit permite simbolizarea cuvantului cu semne atribuite acestor sunete.
Oricine stie acum ca aceste sunete sant vocalele si consoanele. Omul sedentar neolitic a identificat sunetele si le-a atribuit semne grafice in timp inscrise pe lut ars.
